Urzica
„Casata e tot un bloc vechi care a fost construit în 1938. Arhitectul era Jean Văleanu, un arhitect mare al Bucureştilor. Casata a devenit celebră tot datorită cofetăriei, tot după război.
Era locul unde cel puţin eu ma duceam foarte des fiindcă făceau nişte prăjituri profiterol extraordinare.
Aveau casate. Casata era o îngheţată lunguiaţă şi triunghiulară, împărţită în trei: fistic, vanilie şi ciocolată şi între cele trei era pusă dulceaţă de obicei de vişine, de cireşe. Era o îngheţată foarte bună, era învelită în staniol.
Avea parfait-uri, care aveau formă paralelipipedică şi erau în general din ciocolată, sau din vanilie, sau din vanilie şi ciocolată, sau cu fistic, tot aşa învelite într-o hârtie albă sau în staniol.
Casata era 3 lei, profiterolul era 11,25 lei, cafe frappe era în jur de 6 lei, foarte bune şi acestea, aşa cu multă frişcă în nişte pahare înalte. Se găseau şi fursecuri şi bomboane, era o cofetărie bună”
– istoricul Dan Falcan
